Insa pentru proiectul LDIR, unul dintre putinele in care am crezut - nu atat pentru el per se, cat pentru scopul nobil (de ce "nobil" si nu "normal" ?) pe care l-a intrevazut (curatenie intr-o singura zi in toata tara), ei bine, eu am vrut altceva. Mi-am dorit tare mult sa strangem mizeria de sub pat si sa stergem praful de sub randurile de carti din biblioteca, cu alte cuvinte sa facem intr-adevar treaba acolo unde natura suspina pentru ca verdele vrea sa ramana verde, iar albastrul albastru. Si cu ajutorul considerabil al lui Alice, foarte implicata in organizare, am reusit sa aducem un strop de lumina acolo unde o credeam stinsa de mult: lacul de acumulare Siriu, judetul Buzau.
Astfel, sambata 25 septembrie, ora 8, pornesc cu bus-ul din Bucuresti spre Nehoiu, alaturi de Alice, Iamandi, Ancutza, Adriana si Horhel, 6 voinici, unul mai deosebit ca altul :D
La Valenii de Munte facem popas, ocazie speciala pentru cafea, covrigi si ... catelusi cu parul drept ;)
Iata-ne la mine acasa, in Nehoiu, de unde facem autostopul pana in comuna Siriu. Eu, Alice si Adriana plecam primele si in scurt timp ni se alatura si ceilalti, adusi cu masina printr-un mare noroc si prilej de entartainment de catre vecinul meu, Gigi Bratianu, "om de gasca" :))
La Siriu ne intalnim cu don ajutor-de-primar, insotit de gunoierii din dotare, de altfel singurii localnici ce s-au "spetit" pentru mediul inconjurator in mareata zi a curateniei. Mergem impreuna pana la Barajul Siriu, indelung admirat de prietenii mei :)
...Cum ora este deja tarzie, primim rapid instructiunile de rigoare, suflecam manecile si ne impodobim cu manusi albastre, iar buzunarele le captusim cu saci. Ne uram unii altora spor si, impariti in doua echipe cu doua puncte distincte de lucru, pornim increzatori la treaba. We wanna do it for you, Romania!
In patru ore si jumatate epuizam sacii cu care am fost "echipati", peste 200 la numar si ne regrupam entuziasmati pentru o poza saricioasa. In poza il puteti vedea in locul lui Iamandi pe Adrian, un copil care vazand trei fete agitandu-se atata printre gunoaie, a cutezat sa le intinda o mana de ajutor. Multumim inca o data, Adrian!
Urmeaza rezultatul primei echipe:D Pare putin, insa a fost mult mai greu de recoltat decat la concurenta ;)
Iata si rezultatul muncii stahanoviste depuse de cea de-a doua echipa. Am tot cautat urmele unui trisaj grozav, insa pana la urma a trebuit sa inghit in sec si sa admit ca, dom'le, au fost mai harnici ca noi :D
Gunoaiele urmeaza a fi ridicate de Romprest, iar noi, deja dominati de colici gastrice, ne miscam parca
in reluare spre locul in care am lasat rucsacii. Give me za food, give me za food! Hehe, alta viata!
Mai linistiti, am iarasi timp sa reflectez :D Si-atunci ma gandesc ca mi-as dori tare mult ca mica noastra ecologizare de la Siriu, cu mult insuficienta, sa nu ramana un simplu fapt in istorie, dar sa deschida interesul altora mai mari, mai multi si mai puternici care sa stearga cu buretele urmele triste ale acelora carora nu le pasa.
Este deja seara atunci cand ne intalnim cu tata, ce ne ingramadeste pe toti cu toate bagajele in Dacie si ne duce 17 km de drum pana la cantonul Stearpa, cel ce a mai gazduit in trecut o povestire de-a mea, aici pe blog ;) Tata, emfatic ca intotdeauna, se bucura de compania noastra si ne povesteste cu un spirit cel putin la fel de tanar ca al nostru nebunii din studentia-i de mult apusa. Ne amuzam copios, lunecand kilometru cu kilometru pe drumul forestier, tot mai departe de sosele, blocuri si aglomeratie.
La cabana, renuntam sa ne mai batem capul cu generatorul de curent electric si, la lumina frontalei, preparam o cina generoasa (cartofi in untura, mamaliguta cu branza, paste carbonara), cu doi bucatari sefi alesi pe spranceana: Iamandi si Horhel ;) Tata ne lasa gogosi, tuica si visinata, asa ca aman pentru a nuj-cata-oara debutul unei cure de slabire, what a'hell, life is good! :D
CooKing (is not a city in China) :P
Iamandi, incantat nu doar de mancare, dar si de noul sau prieten grozav: Action Cola, denumire sub care se ascunde tuica veche din butoiul de stejar al lui taica-miu :)
Dupa cina ne retragem cumintei la somn, planuind ca duminica sa vina cu o tura pe muntii Siriului, doar ca... ploaia strica toata treaba. Asa ca dormim pana spre ora 10:00, dupa care ne indeletnicim din nou la cratita, respectandu-ne cu bunataturi alese, yummy. Apoi de-aia imi plac atata iesirile cu Yammyandi :))
Arareori, ploaia ne lasa sa rasuflam, cat sa adunam cate o nuca sau sa facem cate o poza.
... cescutele de Action Cola, suspinand de dimineata dupa cafea :P
Clipe de adanca incantare, de speranta extatica si de dor
Bon appetit! :D
Cabanutza noastra draga :)
La ora 12, dupa un festin regal, suntem deja in intarziere si, mai mult sau mai putin pregatiti pentru a infrunta ploaia neostenita, inchidem portile si ne pornim la galop, cand....
... cand tata apare cu masina parca de niciunde, scapandu-ne de marea belea! :) Multumesc, tata! :d
Cati voinici pot incapea intr-o Dacie?
Pentru ca timpul nu mai constituie o problema, ba din contra, facem o mica vizita la mine acasa, iar tata ii ia pe mandrii feciori sa le prezinte procesul de fabricatie a celebrei galbioare, in timp ce fetele cocheteaza la o cafea pe veranda :)
Iamandi und meine Mitzi :D
Fata lu' tata :)
In drum spre gara din Nehoiu, ne intalnim cu ghici cine: nea Gigi Bratianu. Ne punem veselie-mare la taclale si cum abia se poate desparti de noi, se scoate cu promisiunea ca o sa ne intoarcem candva mai multi pentru o seara muzicala la o cabana. Pe noi ne-a castigat, asa ca ... pazea, revenim! :D
Prin Nehoiu, conversatie la Catedrala Sfantu Gheorghe:)
Drumul spre toamna
In tren, ii fac atenti pe prietenii mei la stancile "lui Bogdan", ce ma fascinau pe vremuri, cand faceam naveta spre Buzau
Foame mare si pofta de viata :)
Horhel asimiland cunostinte in timp ce doarme. Fara sforaituri, ca de obicei :)) Am zis-o!
Buzau-Bucuresti. Runaway train......
Salvati natura! :D
Pe la 8 si jumatate ne aflam inapoi in Bucuresti. Si tot aici se termina si una dintre ultimele mele pseudo-povestiri: in curand bate octombrie, la brat cu anul 6, asa ca multe din placerile vietii imi vor ramane un timp pe baricade. Sper totusi ca va merita :)
Special thanks to tata & Alice (organizare si fotografii)
Special thanks to tata & Alice (organizare si fotografii)
"Ma uit la cer, ma uit la pamant.
M-am intrebat cine sunt.
Ganduri se duc, vin
Din vant, din senin,
Ca niste pasari rotunde.
Incotro, de unde?"
