... Saga gastii euroanotimpiste continua cu o oprire la Venetia. Astfel ca, intorsi de pe Triglav din nou in camping-ul din Bled, dupa o suita de negocieri indarjite (ca deh, cati oameni, atatea pareri), ne hotaram in cvasi-unanimitate sa facem o escala de o zi la Venetia, asa ca undeva intre dimineata si amiaza ne pornim din nou la drum.
Ajunsi, parcam la Troncetto, I guess so, in orice caz o parcare la marginea orasului cam cat Nehoiu de mare. Nici nu iesim bine din ea si deja se intrevad nave, barcute, salupe, apaaaa, multa apaaaa!! Un (d)rac ca mine nu are cum ramane insensibil la atat de multa apaaaa :)
Intrati miezul lucrurilor, descopar un oras extrem de aglomerat, ceea ce desigur conduce la rasfirarea grupului in 'jde parti. Eu cu Sandel si Oana facem cu greu fata abundentei de suflete poposite in vacanta, strecurandu-ne pe stradute, printre stradute, incercand pe cat posibil sa vedem totusi cat mai mult. Treaba cu negotzul la Venetia se pare ca e o certitudine inca de pe vremea lui Shakespeare, dar cand vine vorba de apogeu, cu siguranta ca-l traim in zilele noastre, pentru ca la Venetia nu e loc s-arunci un bat de chibrit cu atatea buticuri imprejur.
Ah da, desigur ca ne-am desfatat privirile cu vestitele gondole, am ajuns si la Piaza San Marco, am ras la culme de Luchi cand a cazut in apa =)) Si ce-am mai facut? Pai am intalnit romani cu duiumul si... si n-am cumparat aproape nimic. Scump dom'le scump!
Palatul Dogilor
MadeleineLa sase ne regasim cu totii in parcare, la masinutza noastra seducator de albastra si pornim spre the mighty Austria! Ciao ragazzi, vrum-vuuuum, life is so damn sweet!
Chapter III: Republik Österreich, Großglockner
Iata-ne din nou in dubitza si deja se lasa seara pe la ora cand noi trecem in Austria, vorba romanului, "ca prin unt". Abia intrevedem care ar fi granitza si deja ne pomenim urcand serpentiginos spre inima muntelui, destul de ofticati ca nu putem vedea nimic in jurul nostru. Temperaturi din ce in ce mai reci ne spun "Bine ati venit!" si, oricat am fi de tineri si de frumosi, cu oboseala nu-i tocmeala, asa ca rand pe rand cadem ca mustele. Inclusiv soferii, asa ca Oana preia curajos volanul in maini, sub supravegherea (:| cascanda a lui Bubu, iesit invingator dintr-o lupta cu 2 bericioaice italiene.
Pe la 2-3 dimineata ajungem in Kals si campam "in conditii de bivuac".
Ne trezim tarziu, mancam si ne pregatim rucsacii pentru Marea Ieseala - varful Grossglockner din Alpii Tirolezi, 3798m! Desigur, avem ceva emotii, "unde-s coltarii mei?", "cine are un suprapantalon in plus?", rucsacul ba-i prea greu, "hai ca nu mai iau coarda aia", ba-i prea usor, "mai iau si asta?", "nu, n-o mai iau" si tot asa... multa forfota si agitatie, doar nu urci pe Gross in fiecare zi :P
varful vazut din parcarea din Kals, la 1900 m
.. to the highest peaks, we do wander
Anotimpistii sunt gata in jur de ora 12:00 si pornesc la drum spre Glontzcorner, pe ruta cea obisnuita, via Stuedl Hut. Intampinam un drum bine conturat, ca si pe Triglav, ce ne scoate in mai putin de o ora la prima cabana, Luckner Hut, 2241m. Aici intalnim multe familii cu copii, iar Maria nu rateaza sansa de a-i surprinde prin obiectiv :)
Continuam traseul, ce ne scoate curand la Stuedl hut (2802m), cabana foarte aratoasa, as you can see:
Aici ne refacem rezervele energetice si, inaintand pe ruta clasica, vom merge pana la Erzherzog-Johann-Huette, cea mai "inalta" cabana din Austria, 3454m, situata pe versantul NE, supranumit si Eagle's Rest (Adlersruhe). Traversam in calea noastra vestitul ghetar cu suvoaiele sale involburate, amenintat fiind de cresterea temperaturilor globale. Din pacate, ceata ne permite sa vedem mai nimic in jurul nostru.
Cam in trei ore, iesim intr-o creasta prevazuta cu sufe pentru asigurare si dupa inca o ora suntem in sfarsit la cabana.
Sandu si Oana isi monteaza cortul, noi ceilalti alegem sa dormim la cabana, care iarasi arata foarte, foarte bine. Si e foarte plina! Ne cazam din nou cu 20,5 euro si suspinam pentru ca n-avem si noi macar un certificat UIAA, pentru o reducere de 50%. Of, of :P. Scriem in jurnalul cabanei ["Anotimpul 5 a ajuns acilisha :D"] si la un vinisor facem conversatie cu doi polonezi, povestind cu dragoste despre munte, despre stanca si padure, la gura sobei.
Dimineata ne trezim la 5, impreuna cu toata lumea adunata la cabana. Mancam grabit si ne echipam, astfel incat pe la 6 ii dam drumul. Maria si Luchiana raman la cabana si fac fotografii dupa placul inimii.
Go, tell it on a mountain!
Wish I could fly, see the world through my eyes!...
Chapter III: Republik Österreich, Großglockner
Iata-ne din nou in dubitza si deja se lasa seara pe la ora cand noi trecem in Austria, vorba romanului, "ca prin unt". Abia intrevedem care ar fi granitza si deja ne pomenim urcand serpentiginos spre inima muntelui, destul de ofticati ca nu putem vedea nimic in jurul nostru. Temperaturi din ce in ce mai reci ne spun "Bine ati venit!" si, oricat am fi de tineri si de frumosi, cu oboseala nu-i tocmeala, asa ca rand pe rand cadem ca mustele. Inclusiv soferii, asa ca Oana preia curajos volanul in maini, sub supravegherea (:| cascanda a lui Bubu, iesit invingator dintr-o lupta cu 2 bericioaice italiene.
Pe la 2-3 dimineata ajungem in Kals si campam "in conditii de bivuac".
Ne trezim tarziu, mancam si ne pregatim rucsacii pentru Marea Ieseala - varful Grossglockner din Alpii Tirolezi, 3798m! Desigur, avem ceva emotii, "unde-s coltarii mei?", "cine are un suprapantalon in plus?", rucsacul ba-i prea greu, "hai ca nu mai iau coarda aia", ba-i prea usor, "mai iau si asta?", "nu, n-o mai iau" si tot asa... multa forfota si agitatie, doar nu urci pe Gross in fiecare zi :P
varful vazut din parcarea din Kals, la 1900 m
.. to the highest peaks, we do wanderAnotimpistii sunt gata in jur de ora 12:00 si pornesc la drum spre Glontzcorner, pe ruta cea obisnuita, via Stuedl Hut. Intampinam un drum bine conturat, ca si pe Triglav, ce ne scoate in mai putin de o ora la prima cabana, Luckner Hut, 2241m. Aici intalnim multe familii cu copii, iar Maria nu rateaza sansa de a-i surprinde prin obiectiv :)
Continuam traseul, ce ne scoate curand la Stuedl hut (2802m), cabana foarte aratoasa, as you can see:
Aici ne refacem rezervele energetice si, inaintand pe ruta clasica, vom merge pana la Erzherzog-Johann-Huette, cea mai "inalta" cabana din Austria, 3454m, situata pe versantul NE, supranumit si Eagle's Rest (Adlersruhe). Traversam in calea noastra vestitul ghetar cu suvoaiele sale involburate, amenintat fiind de cresterea temperaturilor globale. Din pacate, ceata ne permite sa vedem mai nimic in jurul nostru.
Cam in trei ore, iesim intr-o creasta prevazuta cu sufe pentru asigurare si dupa inca o ora suntem in sfarsit la cabana.
Sandu si Oana isi monteaza cortul, noi ceilalti alegem sa dormim la cabana, care iarasi arata foarte, foarte bine. Si e foarte plina! Ne cazam din nou cu 20,5 euro si suspinam pentru ca n-avem si noi macar un certificat UIAA, pentru o reducere de 50%. Of, of :P. Scriem in jurnalul cabanei ["Anotimpul 5 a ajuns acilisha :D"] si la un vinisor facem conversatie cu doi polonezi, povestind cu dragoste despre munte, despre stanca si padure, la gura sobei.
Dimineata ne trezim la 5, impreuna cu toata lumea adunata la cabana. Mancam grabit si ne echipam, astfel incat pe la 6 ii dam drumul. Maria si Luchiana raman la cabana si fac fotografii dupa placul inimii.
Go, tell it on a mountain!
Wish I could fly, see the world through my eyes!...Mergem nelegati si cam in jumatate de ora albul se preface in negru, pentru ca intalnim creasta. De aici ne vom grupa in doua echipe, Bubu-Mada-Dan-Oana si Sandu-eu-Darius. Mergem legati in coarda si ne asiguram de fiecare data cand este nevoie in pitoanele cu inel, respectiv stalpii montati la discretie pe traseu. Coltarii devin prietenii mei cei mai buni, iar oamenii cumva dusmanii mei :)), dat fiind ca intalnesti atata suflare dornica sa "cucereasca" varful, incat totul se transforma just like in a rats race :P
Bubu in adidasi :P catarat putin mai sus de strunga dintre cele doua varfuri, Klein-Glockner (3770m) si Grossglockner.
Eu si casca de Axinte a lui George-menejeru' jeneral :D
Father and daughter :)
Prima ajunge echipa lui Bubu si cu ceva delay castigat pe drum, ajungem pam-pam si noi, evrikaaa Grossglockner! Stam intinsi la soare pe nisipul fin, mancam un ananaaaas, e frumos si-atat de cald... Totusi ce bine ca nu i se nazare nici unuia sa plonjeze in... apa! :D
aproape de varf
Ergo... veni, vedi, vici! :D
Always... Coca-Cola! :)
Far away and over the cold fog mountains
our gleaming eyes are searching for a sign...
Suntem desigur foarte incantati si pana sa gandim macar la coborare, ceata se rupe pe alocuri, deschizand portite de soare spre culmile inzapezite ale fascinantilor Alpi estici.
Ne intoarcem la cabana pe acelasi traseu, euforici insa si foarte atenti, stiut fiind ca la coborare au loc cele mai frecvente accidente.
Strangem catabalacul si pornim inapoi spre Kals, unde avem masina. Ne bucuram pe drum de nesperata vizibilitate, dezvelind crestele stancoase ce cuprind la pieptul lor ghetarul brazdat de crevasele ca riduri ce povestesc despre viata-i lunga, traita cu intensitate maxima.
I am the mountains built by my very own, 
back to Ștrudel Hute
Downhill: satisfaction ;)
Bye, Bye, Glontzcorner!
Ajunsi cei mai tare la parcare, mancam (ai bani ti-e foame, n-ai bani nu ti-e foame, ca sa citez din clasici). Ne revergoraaaam :D, ne lafaim, ce mai, ie frumooos acilisha! (da' nu prea). Ne intindem boarfele pe cinzeci de acri si filmam toata nebunia, ca sa vaza si fratii nostri din Rumania care-i susta pe la austrieci ;) LOL :))
... Devine foarte dificil sa ne hotaram ce urmeaza sa vizitam, asa ca Sfatul Batranilor este reconvocat. Si decide: Croaaaaaatiaaaaaa! Pe langa Suedia, este tara la care visez sa ajung inca de mica si tot ma mai intreb daca asteptarea chiar a luat sfarsit. Sa fie Coasta Dalmata, yeeeah baby!
Chapter IV: Dobrogeava dans Croatia ;) (adica IN Croatia :P)
Trecem prin Lienz, oras tirolez medieval, relativ aproape de Kals. Aici ne oprim si vizitam parcul uneia dintre cetati, in timp ce inca mai molfaim la covrigii austrieci cumparati dintr-o benzinarie, la sfatul Mariucai. Highly recommended! :D
Revenim la masina din dotare si ridicam ancora pentru Croatiaaaa! Poate ca ar fi frumos din partea mea sa va spun o idee despre acest veritabil (ce a fost vreodata :P) autoturism, ce a suportat fara sa cracneasca toate ifosele noastre de plimbareti. Cu cateva sute de mii de kilometri in antecedente, Mercedes-ul Mariei a mancat jar si a intinerit ca nimeni altul, iar noi am avut datorita-i o calatorie pe cinste!
Trecem prin Slovenia si intram into The Promised Land, Croatia. Nu departe incep sa rasara petice de apa de un albastru netulburat, ce cresc si tot cresc si, in sfarsit, iata Marea Adriatica! Woaaa..... Intre peretii automobilului se declanseaza deja o "isterie" de factura Gogol Bordello, de la celebrul Start Wearing Purple pana la noul highlight Dobrogeava (sau Baro Foro, pe numele-i oficial)... so let the party begin!
Intram pe Coasta Dalmata si zeci de motoare ne taie continuu calea. E atat de frumos! Aripa stanga - munte, case ici-colo cocotate, stanca, paduri, aripa dreapta - marea intinsa, asa cum n-am mai vazut-o! Pasii marii se ascund sub pasii nostri....
Marea, marea din povesti, ne cheama iar
Dubrovnik fiind mult prea departe, hotaram sa mergem deloc in zadar... in Zadar, unul dintre cele mai frumoase orase in care mi-a fost sa merg.
The blue plane now will be landing
Only one day, only one time
Call your best friend, let's take him with us :D
IV. 1. Zadar
Desigur, nu e tocmai "usor" sa ajungi la o destinatie cu asemenea nebuni dupa tine, mai ales cand afara e o caldura de jungla si drumul presupune Coasta Croatiei! Astfel, fenomenul Dobrogeava (Balkan Spirit) prinde puteri nemasurate, all is out-of-sorts, daca pana si Sandelu reactioneaza cu neobisnuita emfaza la asemenea atmosfera, apoi va imaginati! But wanna see? Aici :))))))
Marea este irezistibila, asa ca nu rezistam invitatiilor sugerate si din cand in cand stingem dorul aruncandu-ne in adancurile ei translucide... It's such fun!
Iata-ne in Zadar, intr-o parcare langa port. Caut de mancare in portbagajul generos si nu-i timp nici sa respir prea bine, cand pe Maria deja o auzi ca a negociat cu nu-stiu-cine pentru o plimbare cu barca de doua ore, 8 euro de persoana. Really?
Mai avem o ora pana la promenada sur eclats de lune, asa ca facem o mica recunoastere a orasului Zadar. Intr-o piateta aud ca spre seara o sa se cante jazz, yu-huuu, pe stradute intalnim din nou turisti, insa mult mai aerisit ca la Venetia. Imi cumpar o inghetata imeeensa si nu ma mai satur sa privesc orasul ce aminteste de Sibiu. Zau, n-as mai pleca de aici! Pentru 10 kunna, urcam un turn, de unde surprindem o vedere panoramica asupra minunatei Croatie.
La ora 7 suntem inapoi in port si pornim in calatoria cu barca, avand la bord un "capitan" foarte dornic de conversatie, asa ca am rupt-o si noi cum s-a putut in franceza, singura limba de intersectie.
Sinbad... aaaa... Bubu, the Sailor :D
Fly me to the moon!
Dam ocol unei insulite si pana la a vira de intoarcere, facem noi tumbe, sarituri si giumbuslucuri in apa calda, dupa care revenim la tarm, lasand in urma valuri negre si mii de stelute sclipind in larg.
Sexy bomb :))
Timp de voie in Zadar: fiecare se plimba pe unde are chef, iar eu cu Sandu facem o plimbare randomized printre stradute, intre timp el descoperind ca eu am innebunit (vorbeam intruna franceza mea stricata, mais que c'est a faire?:P ), iar eu descoperind un oras plin de viata, muzical si luminos.
Noaptea o petrecem din nou pe malul marii, la 15 km de Zadar, iar a doua zi urcam spre Zagreb, nu inainte de a ne scalda pentru ultima oara in Adriatica si a fotografia arici de mare.
IV. 2. Zagreb
In Zagreb n-am poposit noi pentru mult timp si probabil ca mare parte din potentialul sau turistic noi l-am ratat ajungand intr-o duminica, pe la ora 15:00 cand, zice bine Sartre... "Orele trei, asta e totdeauna prea tarziu sau prea devreme, atunci cand vrei sa faci ceva. E un moment ciudat al dupa-amiezii".
Asa ca am plimbarit putin pe strazi, am ajuns si la Catrindala in stil baroc din centru, care, si acum ca din totdeauna e in renovare, ne spune Sandu.
Cu o oprire la supermarket-ul din afara orasului, ne luam din nou drumul, de data asta spre Eterna si Fascinanta Romanie. Sincer, nu ne-ar lipsi foarte mult ca sa avem o tara cel putin frumoasa, dar nici nu stiu cat mai are de trecut pana cand o sa si facem ceva...
That's all falks! Si acum, ca la Oscar, dau si eu cu multumirile: lui Bubu si lui Mada pentru organizare, lui bunica-miu pentru bani, Mariei pentru masina, vacantei de vara, muntilor caruntilor, marii din povesti....
"In sufletul meu au prins viata alte doua patimi: dorinta de frumos si setea de cunoastere. Voiam sa citesc si sa cunosc, sa vad taramuri indepartate, sa sufar si sa ma bucur. Lumea era mult mai mare decat Grecia, suferintele lumii erau mai mari decat ale noastre si dorul de libertate nu era un privilegiu exclusiv al Cretei, ci era eterna lupta a umanitatii"
Nikos Kazantzakis - Raport catre El Greco
Bubu in adidasi :P catarat putin mai sus de strunga dintre cele doua varfuri, Klein-Glockner (3770m) si Grossglockner.
Eu si casca de Axinte a lui George-menejeru' jeneral :D
Father and daughter :) Prima ajunge echipa lui Bubu si cu ceva delay castigat pe drum, ajungem pam-pam si noi, evrikaaa Grossglockner! Stam intinsi la soare pe nisipul fin, mancam un ananaaaas, e frumos si-atat de cald... Totusi ce bine ca nu i se nazare nici unuia sa plonjeze in... apa! :D
aproape de varf
Ergo... veni, vedi, vici! :D
Always... Coca-Cola! :)
Far away and over the cold fog mountains our gleaming eyes are searching for a sign...
Ne intoarcem la cabana pe acelasi traseu, euforici insa si foarte atenti, stiut fiind ca la coborare au loc cele mai frecvente accidente.
Strangem catabalacul si pornim inapoi spre Kals, unde avem masina. Ne bucuram pe drum de nesperata vizibilitate, dezvelind crestele stancoase ce cuprind la pieptul lor ghetarul brazdat de crevasele ca riduri ce povestesc despre viata-i lunga, traita cu intensitate maxima.
I am the mountains built by my very own, Flesh and Skin…
back to Ștrudel Hute 
Downhill: satisfaction ;) 
Bye, Bye, Glontzcorner!Ajunsi cei mai tare la parcare, mancam (ai bani ti-e foame, n-ai bani nu ti-e foame, ca sa citez din clasici). Ne revergoraaaam :D, ne lafaim, ce mai, ie frumooos acilisha! (da' nu prea). Ne intindem boarfele pe cinzeci de acri si filmam toata nebunia, ca sa vaza si fratii nostri din Rumania care-i susta pe la austrieci ;) LOL :))
... Devine foarte dificil sa ne hotaram ce urmeaza sa vizitam, asa ca Sfatul Batranilor este reconvocat. Si decide: Croaaaaaatiaaaaaa! Pe langa Suedia, este tara la care visez sa ajung inca de mica si tot ma mai intreb daca asteptarea chiar a luat sfarsit. Sa fie Coasta Dalmata, yeeeah baby!
Chapter IV: Dobrogeava dans Croatia ;) (adica IN Croatia :P)
Trecem prin Lienz, oras tirolez medieval, relativ aproape de Kals. Aici ne oprim si vizitam parcul uneia dintre cetati, in timp ce inca mai molfaim la covrigii austrieci cumparati dintr-o benzinarie, la sfatul Mariucai. Highly recommended! :D
Revenim la masina din dotare si ridicam ancora pentru Croatiaaaa! Poate ca ar fi frumos din partea mea sa va spun o idee despre acest veritabil (ce a fost vreodata :P) autoturism, ce a suportat fara sa cracneasca toate ifosele noastre de plimbareti. Cu cateva sute de mii de kilometri in antecedente, Mercedes-ul Mariei a mancat jar si a intinerit ca nimeni altul, iar noi am avut datorita-i o calatorie pe cinste!
Trecem prin Slovenia si intram into The Promised Land, Croatia. Nu departe incep sa rasara petice de apa de un albastru netulburat, ce cresc si tot cresc si, in sfarsit, iata Marea Adriatica! Woaaa..... Intre peretii automobilului se declanseaza deja o "isterie" de factura Gogol Bordello, de la celebrul Start Wearing Purple pana la noul highlight Dobrogeava (sau Baro Foro, pe numele-i oficial)... so let the party begin!
Intram pe Coasta Dalmata si zeci de motoare ne taie continuu calea. E atat de frumos! Aripa stanga - munte, case ici-colo cocotate, stanca, paduri, aripa dreapta - marea intinsa, asa cum n-am mai vazut-o! Pasii marii se ascund sub pasii nostri....
Marea, marea din povesti, ne cheama iar Se-aud paduri fosnind de dor...
Spre seara, reusim sa gasim un loc intr-un camping la malul marii si rezervam balaceala pentru a doua zi, cand spre amiaza apa se incalzeste catusi de putin. Ne facem curaj si step by step ne dezmortim bratele si picioarele, invingand temperaturile nu tocmai ospitaliere ;)
Dubrovnik fiind mult prea departe, hotaram sa mergem deloc in zadar... in Zadar, unul dintre cele mai frumoase orase in care mi-a fost sa merg.
The blue plane now will be landingOnly one day, only one time
Call your best friend, let's take him with us :D
IV. 1. Zadar
Desigur, nu e tocmai "usor" sa ajungi la o destinatie cu asemenea nebuni dupa tine, mai ales cand afara e o caldura de jungla si drumul presupune Coasta Croatiei! Astfel, fenomenul Dobrogeava (Balkan Spirit) prinde puteri nemasurate, all is out-of-sorts, daca pana si Sandelu reactioneaza cu neobisnuita emfaza la asemenea atmosfera, apoi va imaginati! But wanna see? Aici :))))))Marea este irezistibila, asa ca nu rezistam invitatiilor sugerate si din cand in cand stingem dorul aruncandu-ne in adancurile ei translucide... It's such fun!
Iata-ne in Zadar, intr-o parcare langa port. Caut de mancare in portbagajul generos si nu-i timp nici sa respir prea bine, cand pe Maria deja o auzi ca a negociat cu nu-stiu-cine pentru o plimbare cu barca de doua ore, 8 euro de persoana. Really?
Mai avem o ora pana la promenada sur eclats de lune, asa ca facem o mica recunoastere a orasului Zadar. Intr-o piateta aud ca spre seara o sa se cante jazz, yu-huuu, pe stradute intalnim din nou turisti, insa mult mai aerisit ca la Venetia. Imi cumpar o inghetata imeeensa si nu ma mai satur sa privesc orasul ce aminteste de Sibiu. Zau, n-as mai pleca de aici! Pentru 10 kunna, urcam un turn, de unde surprindem o vedere panoramica asupra minunatei Croatie.
La ora 7 suntem inapoi in port si pornim in calatoria cu barca, avand la bord un "capitan" foarte dornic de conversatie, asa ca am rupt-o si noi cum s-a putut in franceza, singura limba de intersectie.
Sinbad... aaaa... Bubu, the Sailor :D 
Fly me to the moon! Dam ocol unei insulite si pana la a vira de intoarcere, facem noi tumbe, sarituri si giumbuslucuri in apa calda, dupa care revenim la tarm, lasand in urma valuri negre si mii de stelute sclipind in larg.
Sexy bomb :)) 
Timp de voie in Zadar: fiecare se plimba pe unde are chef, iar eu cu Sandu facem o plimbare randomized printre stradute, intre timp el descoperind ca eu am innebunit (vorbeam intruna franceza mea stricata, mais que c'est a faire?:P ), iar eu descoperind un oras plin de viata, muzical si luminos.
Noaptea o petrecem din nou pe malul marii, la 15 km de Zadar, iar a doua zi urcam spre Zagreb, nu inainte de a ne scalda pentru ultima oara in Adriatica si a fotografia arici de mare.
IV. 2. Zagreb
In Zagreb n-am poposit noi pentru mult timp si probabil ca mare parte din potentialul sau turistic noi l-am ratat ajungand intr-o duminica, pe la ora 15:00 cand, zice bine Sartre... "Orele trei, asta e totdeauna prea tarziu sau prea devreme, atunci cand vrei sa faci ceva. E un moment ciudat al dupa-amiezii".
Asa ca am plimbarit putin pe strazi, am ajuns si la Catrindala in stil baroc din centru, care, si acum ca din totdeauna e in renovare, ne spune Sandu.
Cu o oprire la supermarket-ul din afara orasului, ne luam din nou drumul, de data asta spre Eterna si Fascinanta Romanie. Sincer, nu ne-ar lipsi foarte mult ca sa avem o tara cel putin frumoasa, dar nici nu stiu cat mai are de trecut pana cand o sa si facem ceva...
That's all falks! Si acum, ca la Oscar, dau si eu cu multumirile: lui Bubu si lui Mada pentru organizare, lui bunica-miu pentru bani, Mariei pentru masina, vacantei de vara, muntilor caruntilor, marii din povesti....
"In sufletul meu au prins viata alte doua patimi: dorinta de frumos si setea de cunoastere. Voiam sa citesc si sa cunosc, sa vad taramuri indepartate, sa sufar si sa ma bucur. Lumea era mult mai mare decat Grecia, suferintele lumii erau mai mari decat ale noastre si dorul de libertate nu era un privilegiu exclusiv al Cretei, ci era eterna lupta a umanitatii"
Nikos Kazantzakis - Raport catre El Greco
pentru citatul din Kazantzakis iti iert toate aventurile extraconjugale :))
RăspundețiȘtergeresuperb, Codrutz! m-ai facut iar sa visez cu ochii deschisi la Marele Drum, la fuga in lumea larga.
IMPRESIONANT SI F.F.F. FRUMOS ! UN SALUT CORDIAL, prof. M.M
RăspundețiȘtergere