The Best of Youth - atto primo

! Photos taken by Maria, Sandu, Azrael, Mada.

... In sfarsit imi fac curaj si ma apuc cu oarecare seriozitate sa va povestesc despre Marea EuroAventura a catorva anotimpisti, petrecuta in urma cu aproximativ o luna. Dar hai sa ne prezentam intai: Maaaa.... ria, Luuuu...chiana, Cooo...drutza, Maaadalina, Bu...bububu, Sasa..sandu, Dandanutz, Dar...arius. Si sper ca am iesit la numaratoare fix 9. Ah, cum de mi-am permis, am uitat-o tocmai pe Oana, "Oana din Constanta"!

Se petrecea pe 13 august, orele 4 dimineata, cand cu ochii bulbucati si parul nearanjat gasca reunita sub umbrela familiei lui Darius Copilau isi indeasa neam de bagaje (papa bun, haine, echipament - poate ne-o trebui la ceva :P ) in super-masinutza albastra, de 8+1 locuri, a Mariei. Sandu face inca o revizie atenta a farurilor si a altor mici chitibusarii de care nu prea am habar, dandu-si verdictul: putem porni in siguranta la drum! Oleee! Zicem ca el si il postam pe Darius la volan, iar noi ceilalti curand uitam ce-i ala somn: dam drumul la muzica, la povestiri mai vechi sau mai noi, cu cate-un mic deliciu culinar, in timp ce rotile se invart, iar noi mergem tot, tot inainte... Caci calea-i larga, lumea-i alba si rabdare nu mai am!!!....

Iesim din Tara noastra Romaneasca pe la vama Portile de Fier one or two si trecem curand in Serbia, pe un drum bunicel de-a lungul Dunarii. Vremea-i frumoasa, peisajul superb, din cand in cand strabatem cate o mica localitate populata cu oameni simpli, rascopti sub soarele pulsand voiniceste, printre cladiri adesea modeste si masini vechi rusesti.


Ne oprim la o cetate aflata in drum, construita ages ago pe malul Dunarii, peste sosea. Am uitat cum se numeste locul, dar probabil ca prietenii imi vor aminti. Era sigur ceva cu G... :P



Si mergem tot inainte, Bubu schimbandu-l from time to time pe Darius la volan. Cantam lipindu-ne adesea privirile de geamurile masinutzei, devenind din ce in ce mai frenetici sub sute de kilometri transformati in valuri de vacanta ce ne apropie din ce in ce mai mult de destinatiile propuse. Oleee!

Trecem grabnic prin Croatia, ce ne intampina cu nori grei si cenusii, prilej de arta fotografica si de stropi ... de melancolie. Curand, mici picaturi biciuiesc geamul, iar eu ca totdeauna privesc departe si-mi amintesc... poate si ce n-am stiut vreodata.




I know I want to know
The light, driven by the pale blue skies
I go where to go...



Tarziu si departe de ora cand cortina se lasa incetisor peste ziua, ajungem in Slovenia. Ne oprim in statiunea Bled si nu constat mare lucru in-afara de faptul ca, Dumnezeule, e atat de frrrrig! Oprim la camping si rasucesc ochii pe spate cand aud pretul pe noapte: 13 euro per cap. Eh, dragii mei, si-asa incepe seria lungilor nopti pe care le voi petrece pe una dintre banchetele dubitzei, mai mult decat primitoare, as zice. Oana intelege "problema" la fel ca si mine, asa ca, desi s-au perindat ici-cand si alti calatori anotimpisti la somn in masina, noi ii ramanem fidele pana la capat ;)

Chapter I: Slovenia: Bled - Triglav

Prima zi in Slovenia o petrecem pe de-a intregul in Bled, "perla statiunilor slovene". Cred ca isi merita pe de-a intregul renumele, fiind un loc ce-mi castiga inima inca de la primul cascat al diminetii. Nici nu ma dezmeticesc bine, cand....

...viata si cladirile din Bled, situat la poalele muntilor Triglav, se concentreaza in jurul lacului cu acelasi nume, de o culoare verde-smarald, ce inspira adancuri reci si... sinceritate. De ce sinceritate si de ce rece, n-as putea spune, e ca si cu gandurile acelea de care stii ca pur si simplu exista, iar pentru asta n-ai nevoie de nicio justificare.

Cuprinde si o insulita-minune, pe care a fost construita o catedrala (Sf Maria), la care poti ajunge doar cu barcuta. And now you can admire...




Ca sa ne putem bucura de tot ce inseamna o zi in Bled, eu si Oana inchiriem cate o bicicleta, pentru 10 euro pe zi. Vom ajunge la castelul Grimschitz, pe care il puteti vizualiza si in foto, cocotat cum este pe stanca, apoi ne deplasam spre cascada Vintgar, la care poti ajunge pe traseul turistic amenajat de-a lungul cheilor ce strajuiesc caderi de apa vie, desigur pentru 3 euro de persoana.














Grupul de pedestri (Mada, Luchi, Maria, Bubu, Dan, Sandu... huh, mai sunteti multi?...Darius) va ajunge de asemenea la cascada, iar spre seara ne povestesc amuzati cum Bubu, ca un adevarat sef de trib, se posteaza la casa de bilete pronuntand adevarate vorbe de legenda: "We all are students, but we don't have any legitimation" =))

Dupa cascada, noi insa ne reluam pedalatul, dar nici nu ratam oprirea la o margine de drum, unde culegem mere si ne asezam sub un prun incarcat, degustand incantate din roadele-i zemoase pe care de altfel in Romania le urasc... cu sinceritate:P Cu burtile pline, ne indreptam spre Parcul National Triglav, unde ne intalnim cu o sama de biciclisti de toate varstele. It's all so green, safe and sound! Lucru evident deja, m-am indragostit irecuperabil de Slovenia :)

Luchi saying.. Hello Kitty!

A doua zi petrecuta in Slovenia hotaram "sa facem si ceva treaba", asa ca ne pregatim sa descoperim din tainele masivului Triglav, cu cel mai inalt varf al Sloveniei, desfasurat in sirul Alpilor Iulieni. Baietii consulta harta si astfel alegem sa mergem spre Bohinj. La nuj-cati-km facem dreapta/stanga si intram pe un drum de care nu suntem prea siguri, insa ii dam tot inainte si norocul ne scoatem la Baza Sportiva planinska koca na Uskovnici (copy/paste de pe harta lui Sandel). Aici ne intampina o parcare, unde ne lasam si noi cu incredere dubitza, printre alte surate mai de seama de-ale ei.

Punem rucsaceii in spate si pornim pe o poteca ce ne scoate in circa juma de ora intr-o pasune la poalele unor versanti semeti. Aici aflam o cabanuta-stana (Konjscica) si... multe vaci ce dau renumitul lapte din Alpi din care se fabrica ceea ce eu iubesc mai mult si mai mult: Milkaaa!



Ehei, si de aici incepe cu adevarat aventura. Din pacate, nu am habar nume de vai, strungi si alte drumeaguri pe care le-am parcurs, insa tin minte ca am ajuns intr-un final la Vodnikov dom (1817m), fara peripetii, dupa un drum intins molcom pentru pasul oricarui gen de iubitor al muntelui.

"Pericol" la drumul mare :D

....Nu te lasa la greu :P

Imparatia de piatra a Triglavului

Vodnikov dom

Dupa un scurt popas, continuam sa urcam spre cabana la care vom innopta, Triglavski Dom na Kredarici (2515m). La inceput continuam aceeasi poteca ce tine loc si de marcaj, trecand prin miezul unui mare grohotis, dupa care, cu cat ne apropiem mai mult, cu atat ne bucuram in sfarsit de stanca, tot traseul fiind de altfel bine amenajat. Prea bine amenajat, daca-mi permiteti :D

Nu mai e mult! :)

Oana ma aproba zambateata :D

Triglavski dom

Ajungem la fix, ne bucuram de temperaturile imbietoare dinauntru si, desigur, de grija cu care este intretinuta "cabana". Man, but it looks gorgeous! Bine, asta ne va scoate cate 21 euro din buzunare ;)

...nu-i cu noi :))

Vom merge la somn devreme si ne trezim dimineata pe racoare, cu o ceata groasa imprejur. Ne luam inima in dinti si purcedem spre tinta suprema: varful Triglav (2864m). Traseul presupune catarat pe stanca (bine amenajat) pana cand iesi intr-o creasta, de-a lungul careia noi nu am apucat decat arar sa vedem ceva din jur. Intr-o ora si jumatate, ne aflam pe varful mult dorit, unde nu ratam okazia si devenim protagonistii unui filmuletz cu aroma anotimpista ;)

Aljazev Stolp on Triglav

Am ajuns acilisha.... :))

Vremea nefiind tocmai prietenoasa, vom cobori degraba, de data asta pe traseul spre koka na Dolicu (2151m). Si pentru ca inca nu aflasem cum e cu ploaia la sloveni, facem in curand act de cunostinta, chiar fara sa vrem :P

We've never had it so good
Never had it so good
We've never had it so good,
Life is sweet!

Doar o poza sa-ti mai... spun!

Cu toate ca ne-am fi dorit tare mult sa facem traseul celor 7 lacuri, care din cate am inteles este si cel mai frumos, renuntam din cauza ploii reci si de la Koka na Doliku alegem sa ne intoarcem pe un traseu mai scurt, ce ne scoate in final tot la Vodnikov dom.

spre Vodnikov dom

Bubu, Mada si Anotimpul 5

Wachy et la vache qui rit :))

Siesta de invidiat ;)

De la Vodnikov, pentru a evita intoarcerea la masina pe acelasi drum batut cu o zi inainte, accept propunerea lui Bubu de a incerca altceva, asa ca eu, el si Sandelu purcedem o catarare la liber pe peretele unui versant ce ne-ar fi scos intr-o creasta cu orientare spre acasa. Insa treburile se "imput" undeva pe la jumatate si hotaram sa descataram, in lipsa de "instrumente", vreme buna si dram de cunostinta despre aventura in care tocmai ne bagasem.

Regasim restul grupului la stana-cabana din vale, grupati la o felie de paine cu ceva slana intinsa si o cana cu ceai, socializand fructuos cu tinere sperante ale poporului sloven aflate prin voia destinului in acelasi loc.

Bye, Bye, Triglav!

...Iar noi ne "revedem" curand cu partea a doua: Venetia, Grossglockner, Austria & lovely Croatia si sper cu alte jurnale ale ultimelor iesiri, dintre care: Valea Seaca a Caraimanului (pana la Braul Portitei) si Albisoara Crucii, ca si highlight-uri. Dar noi sa fim sanatosi, ca timp se gaseste pentru toate! :)

"Am vrut ca toate clipele vietii mele sa se succeada si sa se oranduiasca asemeni celor dintr-o viata de care-ti amintesti. E ca si cum ai vrea sa incerci a prinde timpul de coada."
J.P. Sartre - Greata