De ce?

... Cred ca fiecare bun cetatean care se hotaraste subit si irevocabil, intr-o zi cu soare, sa devina blogger, se intreaba (in functie de frecventa cu care isi pune intrebari in general) cel putin o data "de ce?" . De ce sa devina blogger, bineinteles.
Aceast nevinovat "de ce?". Undeva in trecutul apoteotic al copilariei a avut menirea de a-ti explica mecanismele neintelese atunci ale vietii extra-acvatice din care ai erupt, devenind unelte pentru jocul atat de dulce si de indraznet al imaginatiei. Toata lumea te auzea intreband "de ce?" si cu zambetul subtire, sugerat de senzatia vaga a superioritatii cel mai adesea netraite pana atunci, iti deschidea orizontul cu fraze simple si pline de semnificatie. Iar tu construiai mai departe, mult mai departe de panza azurie cu nori crosetati din vata de zahar.
Mai tarziu, "de ce?" a depasit pragul explicatiilor, imaginatia s-a erodat sau s-a concentrat in forme lirice/stiintifice, amenintate de multe ori de adierile insinuante ale dezechilibrului, ca un tribut de platit pentru un dar furat zeilor. Pentru unii "de ce?" a devenit atat de personal, un monstru mitologic cu care te lupti, cu care uneori semnezi tratate de pace, dar pe care niciodata nu l-ai putea invinge. Uneori esti mangaiat de vanitatea de a fi printre cei care nu se multumesc cu apele linistite de la suprafata lacului si simt nevoia imperioasa de a se scufunda in adancimile-i tulburi si involburate. Dar de cele mai multe ori scepticismul te mistuie, iar cunoasterea inseamna durere.
Dupa aceasta scurta trecere in revista a evolutiei lui "de ce?", probabil plictisitoare, revin la subiectul primei mele editari in calitate de blogger. Ideea a fost sugestionata bineinteles de trend-ul prozelit si a devenit in scurt timp un gand stabilit comfortabil in toate cotloanele materiei cenusii, o "pata pe creier" care nu vroia sa asculte de dominatia neastamparatului "de ce?" si , desi lipsita de convingere, a luat treptat forma pe care tu o vezi astazi aici. Intr-adevar, nu am nimic nou de spus, dar cu singuranta unele lucruri au fost uitate pe undeva. Poate ca ne vom aminti sau poate totul va insemna pasi inainte. Cert este un singur lucru: imi face bine. Si placere.