joi, 6 mai 2010

Vazui primavara viind...

... No, asa zicea un refren oltenesc: "Foaie verde margarit/ Ma uitai spre rasarit/ Vazui primavara viind." Dupa o combinatie ardeleneasco-olteneasca menita sa incalzeasca un pic atmosfera 'nainte de a purcede cu adevarat la drum cu povestioara, va mai pun doar doua intrebari :) Prima: ce faci cand te numesti Miki, ai un dor nebun de duca si cineva cumva, demiurg au ba, iti incurca borcanele si "te lasa" proptit in capitala fix intr-un weekend luminos, cand n-ai chiar nimic de facut? A doua intrebare e si mai tare: se presupune astfel ca esti Printesa, aka Dady, unii il mai stiu si dupa numele-i de botez (cica Razvan), esti la fel de liber in weekend, ti se propune o iesire la padure... si ta-naaa, se declanseaza in minte un clic ca de aparat de fotografiat... deci, ce faci? :D

Iar daca in toata aceasta invalmaseala se mai adauga una bucata Codru, Horhelu, Ioana si prietenul ei, e clar... se leaga ceva: o masina-corabie cu 6 nebuni evadati in padurea Caldararu de pe langa Cernica, cu gratarul in spate, micii la subtioara, bere (da-i deja redundanta in insiruirea asta:P ), rucsaci cu rochii, fuste, pantofi, briz-brizuri, guitari, aparate foto, chef, distractie, chipi-chipi, aaaaa!

Just a perfect day,
Problems all left alone,
Weekenders on our own.
It's such fun!

Si-am ajuns cu drag intr-un loc scutit de invazia citadina de forma dar si de fond, ca o boala sistemica neglijata mult timp si careia nu mai poti sa-i aplici decat un superficial tratament de sustinere (trebuia s-o zic si pe asta, sa se vaza dom'le (pe)trecerea mea medicala). Am gasit aici o padurice verde, la care atasam un lac curatel si iata cum tabloul acesta deja ne face sa ne simtim ca acasa :) Vremea parea cam nestatornica, insa cum sa nu tina cu noi, cei care aveam de gand sa devenim vestitorii primaverii... sau ai verii de pe acuma :)

Eu cunosc vara cand vine
Pe fluturi si pe albine
Pe frunza de maracine
Pe cantatul cucului...

Dragii mei, de pe acum mai putina vorbaraie, "mai multa muzica" zic astia pe la radio, eu insa v-am pregatit cateva din sutele de poze si cadre turnate, dupa mintea si priceperea fiecaruia. Regia primordiala ramane totusi in posesia simtului creativ al Printesei... care este. Aparate: Sandu cel bun mereu la tati si Razvan/Miki. Sa-nceapa degringolada!

Prima parte: You're in the army now, oooo, you're in the army...

"But she would not think of battle that reduces men to animals, so easy to begin and yet impossible to end."


"I stood and watched until I saw her black cloak disappear.
My labor is no easier, but now I know I'm not alone"



Tu che sei salso come il mare
Al mio palato, o militare



Il mio canto infuocato
Per te leverò…



Partea a doua: Vazui frunza cat paraua
Si lastarul cat undreaua
Si apucai in deal valceaua
Unde canta turtureaua.
Una canta, doua-asculta
Si respira din penita
Ca mandruta din rochita.





"Existam nu pentru a palavragi despre absurditatile lumii, ci pentru a ne da o justificare. Si uneori e de ajuns duiosia unui cer de primavara ca sa ne reaminteasca acest lucru."





Partea a treia: "Haide fata, sa-ti cant o muzica!" :D

Pai cum sa vii la Caldararu si sa nu-ti infoaiezi un pic fustele, sa nu-ti faci cozilii impletitii si sa nu legi la caruta maxim sase cai? Aici s-a lasat cu poveste, ca orice tine de tigani, chiar si numai pentru un shooting foto :) Sparsaram seminte, ne-ahm luat la harta cu politaii, ne-am impacat si am dat impreuna din burice, sa moara dujmanii, nu de alta.


Miki la superlativ, sau asa cum n-o cunoasteti :))



Fac tiganii foc, focu-i la mijloc
Fete cu ghioc...

N-am nici roooochii, nici pantofi
Nici castel cu slujitoooori...



Fata de caro sub cer indigo...


Hai cu mine-n lumea mare
Sa vezi cum e cu parale
:

... Dupa atata nebunie (si inca prea putin ce vedeti voi aici!), parca ni s-o facut cam foame. Si-asa ne punem pe-un mic proletar, din care i-am mai oprit simbolic ceva si lui Marius, venit spre seara la sleahta noastra de "colorati".



uita-te in ochii mei
si citeste ce spun ei
:


Vino sa-ti ghicesc, cartile vorbesc
Si nu ne mintesc, giacardea
:


... Satisfacuti flegmatic din plin, intampinam amurgul pe-un dulce acord de chitara. Si sa moara vecinu' daca s-a strecurat vo manea printre melodii :D


Un roacker frate cu tiganii, caci asa ie pa la noi:



Apoi vine momentul sa ne strangem taraba si sa ne carabanim cum om pute (a se citi in "caruta" lui Marius) spre casele noastre, cu tot cu tambalau...

Just a perfect day,
Drink Sangria in the park,
And then later, when it gets dark,
We go home.

Spre final, imi vine in minte un refren de demult: "Cine-i om atunci traieste", asa ca va dorim si noi sa traiti bine, hai noroc noroc! :D


Oh it's such a perfect day,
I'm glad I spent it with you :)


4 comentarii:

  1. Frumos. Nici nu se putea descrie mai minunat mica noastra iesire din urban. Abia astept sa te revad. >:D<
    P.S. 7 nebuni nu 6 ;))
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  2. =))))) baaaaaaaai, sa moara toti cocalarii, nu m-asteptam sa citesc asa ceva la tine :))
    gagico, sa traiesti! :)) :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Merci, fetilii meli! Si io m-am distrat scriind si poate as fi scos mai multe, dar cum ma apuc eu noaptea pe picior de culcare.... eh, noi sa fim sanatoase! >:D<

    @Ioana: you're right, maxim 7 nebuni se pot inhama la o corabie (mai tii minte sper ca ascultam Corabia Nebunilor in masina la dus :D)! Si da,da,da, sa ne vedem curand!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bai, tare rau imi pare ca n-avusei rabdare sa prelucrez fotografiile... nu ca m-aj pricepe prea bine :P. Urmeaza tura din Bucegi, cand oiu gasi niscaiva timp!

    RăspundețiȘtergere